„Depresia este doar o stare de tristețe” – o confuzie periculoasă
Unul dintre cele mai întâlnite mituri este acela că depresia ar fi echivalentă cu o simplă tristețe sau cu o perioadă mai grea din viață. Mulți oameni cred că este suficient „să gândești pozitiv” sau „să te ocupi de altceva” pentru a trece peste. Această percepție minimalizează complexitatea depresiei și poate fi extrem de dăunătoare, pentru că îi face pe cei care suferă să creadă că problema lor nu este reală sau suficient de serioasă pentru a cere ajutor. În realitate, depresia este o tulburare mintală complexă, cu cauze biologice, psihologice și sociale, care nu poate fi redusă la o simplă dispoziție trecătoare.
Această confuzie între tristețea obișnuită și depresie creează bariere în calea tratamentului. O persoană cu depresie se poate simți vinovată că nu reușește să „își revină singură”, ceea ce agravează starea de neputință. Depresia afectează nu doar emoțiile, ci și gândirea, comportamentul și chiar sănătatea fizică. Spre deosebire de o tristețe normală, care scade treptat în intensitate, depresia persistă săptămâni, luni sau chiar ani, dacă nu este tratată. De aceea, a considera depresia drept o stare temporară este un mit care trebuie demontat pentru a încuraja oamenii să caute sprijin specializat.
„Psihoterapia este doar pentru cei foarte bolnavi” – un stereotip depășit
Un alt mit răspândit este că psihoterapia ar fi rezervată doar persoanelor cu tulburări severe, aproape „fără scăpare”. Această credință îi descurajează pe mulți să apeleze la ajutor atunci când simt că ceva nu este în regulă. În realitate, psihoterapia nu este o ultimă soluție, ci un instrument de prevenție și de îmbunătățire a calității vieții. O persoană nu trebuie să fie într-o stare extremă pentru a beneficia de terapie. Din contră, cu cât începe mai devreme, cu atât șansele de recuperare sunt mai mari.
Acest mit persistă și din cauza stigmatizării sociale legate de sănătatea mintală. Mulți se tem că, dacă merg la psihoterapie, vor fi etichetați drept „nebuni” sau „slabi”. În realitate, apelarea la terapie este un act de responsabilitate și curaj. Psihoterapia oferă un cadru sigur pentru înțelegerea propriilor emoții, pentru dezvoltarea personală și pentru prevenirea unor probleme mai grave. A crede că doar cei „foarte bolnavi” au nevoie de terapie este o concepție care blochează accesul la un sprijin valoros și care menține multe persoane captive în suferință.
„Un psihoterapeut doar ascultă și dă sfaturi” – o viziune simplistă
Există și mitul conform căruia psihoterapeutul nu face altceva decât să stea de vorbă cu pacientul și să îi ofere câteva sfaturi, asemănător unui prieten mai înțelept. Această percepție este nu doar falsă, ci și reductivă. Psihoterapia este o disciplină științifică bazată pe teorii validate și pe tehnici specifice, care urmăresc schimbări reale și durabile. Terapeutul nu este un simplu ascultător pasiv, ci un ghid care ajută pacientul să își înțeleagă tiparele de gândire, să își descopere resursele interioare și să își construiască noi moduri de a face față dificultăților.
Psihoterapia presupune metode variate, adaptate la nevoile fiecărei persoane. Poate include exerciții practice, jurnal de autoobservație, restructurare cognitivă, expunere graduală la situații dificile sau tehnici de relaxare. Procesul este structurat, cu obiective clare și cu monitorizarea progresului. Terapeutul creează condițiile necesare pentru ca schimbarea să vină din interiorul pacientului, nu dintr-o serie de sfaturi exterioare. Așadar, ideea că psihoterapia ar fi doar o conversație banală este un mit care subestimează valoarea și complexitatea acestui proces.
„Depresia trece de la sine dacă ai suficientă voință” – o prejudecată periculoasă
Un alt mit foarte des întâlnit este acela că depresia ar putea fi învinsă prin simpla „forță de voință”. Această idee ignoră faptul că depresia afectează tocmai capacitatea persoanei de a se mobiliza și de a găsi resurse interioare. A cere cuiva deprimat să „se adune” este ca și cum i-ai cere unei persoane cu un picior rupt să alerge. Această prejudecată nu doar că este nerealistă, dar pune și o presiune suplimentară asupra pacientului, făcându-l să creadă că lipsa de voință este cauza suferinței sale.
În realitate, depresia necesită tratament și suport. Fără intervenție, simptomele se pot agrava, ducând la izolare, pierderea locului de muncă sau chiar gânduri suicidare. Psihoterapia oferă cadrul în care pacientul poate învăța să își recâștige treptat motivația și să își construiască strategii eficiente de adaptare. A susține că voința este suficientă pentru a depăși depresia înseamnă a ignora realitatea științifică și a minimaliza suferința profundă a celor afectați.
„Dacă începi psihoterapia, vei depinde de ea toată viața” – o teamă nefondată
Mulți oameni evită să înceapă psihoterapia din cauza fricii că nu vor mai putea renunța la ea, devenind dependenți de terapeut. Acesta este un mit care pornește din neînțelegerea modului în care funcționează procesul terapeutic. Psihoterapia nu creează dependență, ci, dimpotrivă, are ca obiectiv principal autonomia pacientului. Terapeutul îl sprijină pe pacient să își dezvolte propriile resurse, astfel încât, la finalul terapiei, acesta să fie capabil să facă față dificultăților fără sprijin constant.
Durata terapiei variază de la persoană la persoană, în funcție de gravitatea simptomelor și de obiectivele stabilite. Pentru unii, câteva luni pot fi suficiente, în timp ce alții pot avea nevoie de un proces mai îndelungat. Însă în toate cazurile, scopul este același: pacientul să plece cu instrumente concrete, pe care să le folosească independent. Teama că vei fi „legat pe viață” de terapie este complet nefondată. Din contră, experiența psihoterapiei se dovedește a fi un punct de sprijin temporar, menit să redea pacientului controlul asupra propriei vieți.
